aerrrrr si apa

aerrrrr si apa

vineri, 23 aprilie 2010

Vi...... ? Do you know who the fu__ is N__?

As fi vrut sa scriu VICTORIEEEEEEEEEEEEE, dar am realizat ca mai am un drum lung de parcurs, asa ca am preferat un inceput timid.
Cum fiecare are cate o fixatie, de ceva timp a mea este STATUL.
Astazi vizita 2 la Cartea Funciara. (la prima vizita am invatat ca cererea de aici nu poate sa o depuna oricine, ci se depune in nume propriu- adica tot oricine poate sa o depuna, dar pentru o mica nuanta am cautat 1 ora prin ploaie un xerox).
M-am trezit frumos de dimineata si am incercat sa nu ma gandesc la lucruri urate (exp: sa vezi ca sigur gasesc scuze dnele coaf.., pardon functionare sa nu-mi elibereze "docomentu' ", sigur imi spun ca am scris ceva gresit si ma pun sa mai platesc o data taxa, parca vad o coada infinita si o sa stau acolo pana la 12 samd).
Am luat din nou la picior centru si pas, pas m-am apropiat de locul cu pricina.(Ce poate fi mai frumos decat sa te trezesti vineri la 7am si sa pleci la plimbare prin centrul vechi? - raspuns: Sa lucrezi la stat si in timp ce te plimbi prin centrul vechi sa te gandesti: Oare cum pot sa mai ajut niste fraieri care lucreaza la privat si sunt rupti de oboseala de cat muncesc? Iiiiii cred ca o sa-i tot aman cu diverse documente ca sa mai faca si ei miscare dimineata:))))))))) )
Incepusem sa am emotii. Incredibil ce sentimente poate sa trezeasca STATUL in tine!
Am intrat in cladire (imi faceam diverse scenarii cum sa reactionez daca mi se spune ca nu se poate), m-a apropiat de tejgheaua cu ELIBERARI ACTE (am mai scanat inca o data toate afisele ca sa fiu sigura ca nu s-a schimbat nimic intre timp), am spus "Buna dimineata" (nu mi-a raspuns nimeni) si am intins chitanta cu care trebuia sa ma prezint. Dupa o privire ........una din doamnele deosebit de dragute care servesc acte la tejghea mi-a luat chitanta din mana, s-a plimbat un pic cu ea (cu chitanta), a inceput sa vorbesca la telefon, s-a dus mai in spate, dupa un perete (in afara razei mele vizuale), a revenit in fata, a tastat ceva la un calculator si a concluzionat: "ESTE IN LUCRU!" si fleasc cu chitanta inapoi pe tejghea. Pentru ca am auzit cam des textul asta in ultimul timp am indraznit sa intreb : " Si ce inseamna asta? Cand o sa fie gata?" Raspuns: "Duceti-va la dnul N..... la etajul 1" si a disparut. Am ramas ca magaru in ceata. Who the fu__ is N__? Unde e etajul 1 si cum ajung acolo? Primul impuls a fost sa-mi iau boceluta si sa plec, pentru ca am realizat, din nou, ca nu sunt demna sa vorbesc cu oamenii STATULUI.
Dar forta necuratului m-a oprit si m-a imboldit: "Du-te si vezi ce se intampla, cauta-l pe N......."
Hmmmm
Bun, hai sa vedem cum ajungem la etajul 1; si uite asa din vorba in vorba gardianului am ajuns la d-nul cu pricina. Surpriza: documentu' nu era la el, ci la un coleg (asta am aflat dupa ce mi-a adresat o multime de intrebari pe care nu le-am inteles asa ca i-am intins minunata chitanta) . Acum, daca tot incepusem sa bat pe la usi, nu ma puteam opri, deci am continut. Ce raspuns credeti ca am obtinut: "Documentu' este gata si e jos. Spuneti-le doamnelor sa caute mai atent!"
WOW
Deci din nou la tejghea- de data asta cu colega doamnei cu telefonu'. Am reprodus textul: "Am fost la dnul...............................................si mi-a spus ca documentul este aici!"
INCREDIBIL doamnelor si domnilor coala aia nenorocita cu o stampila pe ea era acolo.
Ma legitimez ca sa o pot primi, doamna imi da buletinul si foaia si imi spune sa scriu pe exemplaru' care ramane acolo: "Scrieti ." si a inceput sa vorbeasca cu o alta doamna.
Din nou Hmmmmmm Ce am mai scris eu in astfel de cazuri? "Am primit un exemplar" dupa care am semnat. Cred ca asta a vrut sa-mi spuna si tejgheaua, scuzati doamana, asa ca notez si dau sa plec. HOOOOOO nu asa repede . O aud pe dna spunnandu-mi: "Scrieti dsoara si seria de la buletin. De ce credeti ca v-am dat inapoi buletinu? Sa treceti si data 23.04. "(pentru ultima informatie am fost destul de bucuroasa, deoarece ca orice om care munceste la privat si se respecta nu stiu nicioadata ce zi e). Offff doamne greu e sa lucrezi cu oameni atat de destepti. Nici intr-o suta de ani nu as fi ghicit ca mi-a inapoiat buletinul ca sa trec seria CI pe foaie.
Dupa aproape 30 de minute grele (puteau fi 5 usoare) am plecat cu pretiosul doc.
Acum ramane sa vedem daca celor de la primarie o sa le placa de el.
Cred ca o sa dau cu niste aghiasma pe el poate o sa am mai mult noroc.
P.S. Daca poate cineva sa-i informeze si pe pustii care primesc documentele: Baietiiiiiiiiiiiiiiiii actele nu se elibereaza dupa ora 10 asa cum mi-ati spus voi!!!!!!!

La mai mare STAT!

Episodul 3- Apa

In momentul cand am acceptat idea de a posta pe acest blog intamplarile pe care le traiesc calatorind, m-am gandit initial ca nu as avea ce sa scriu, dar iata ca am ajuns la episodul cu numarul 3 J

Daca in primele episoade ne-am gasit in vestul tarii, intamplarea din acest episod se petrece in partea de est a tarii noastre, anume in Moldova. Ne gasim intr-o dupa amiaza de aprile calduroasa, in dulcele targ al Iesilor de unde hoinarul de serviciu urmeaza sa plece spre Bucuresti, asa ca actiunea incepe in gara din Iasi, in trenul rapid 662 ce leaga o fosta capitala de actuala capitala.

Ca orice hoinar care se respecta (din cand in cand J), am cumparat bilet la clasa 1, iar dupa o masa copioasa la o autoservire de langa gara, am urcat in tren. In compartimentul in care aveam loc am dat peste o doamna avocat. Dupa formalitatile de salut, am constatat ca in compartiment era ud pe jos. La inceput am crezut ca este putina apa, insa ulterior am constatat ca este foarte multa. Intreband in prima instanta pe conductorul de tren, dumnealui foarte amabil ne-a raspuns faptul ca poate cineva a deschis o sticla de apa minerala si a facut ud pe jos si ne-a dat si o solutie de moment , citez “luati loc in alta parte”.

Pare plauzibil, nimic de spus si tocmai de aceea impreuna cu “colega”de compartiment am incercat sa stergem pe jos apa, insa dupa ce ne-am chinuit cateva minute , fiecare cu ce a avut pe la el, dar am mai facut o constatare : apa era din ce in ce mai multa si in momentul cand am activat si simtul olfactiv mi-am dat seama ca este vorba de o apa aromata…(am uitat sa va spun: eram al doilea compartiment de la usa, deci aproape de toaleta).

Intre timp trenul pleaca si ajunge in cealalta gara a Iasiului, numita si Nicolina, dupa cartierul care o inconjoara. De aici mai primim inca trei “oaspeti” o batranica si un cuplu care se vedea ca nu merge cu trenul de obicei si daca aleg acest mijloc de transport calatoresc la clasa 1. Si ei au fost surprinsi de ce au gasit in compartiment, nu de alta dar pana la Bucuresti un bilet costa 108 ron, iar ca sa dai banii astia si sa stai cu picioarele in apa, parca nu se cade, numai daca aveam vreo barcuta, un colac sau macar niste ratuste de plastic sa ne jucam ca sa ne treaca timpul intr-un mod distractivJ.

Dupa ce s-au instalat si noii oaspeti eu mi-am luat laptopul si am plecat in cautarea uscatului…..si dupa putin timp (trei randuri mai incolo) am strigat : LOC USCAT !

In timp ce trenul se chinuia sa urce dealul catre Barnova soseste tantos controlorul pentru a verifica biletele. Observa ca mi-am schimbat locul si imi spune: “ ati vazut? E mai multa apa acum, cred ca a mai desfacut cineva inca o sticla de apa!”. La auzirea acestor vorbe nu rezist si ii spun ca nu a mai deschis nimeni nici o sticla de apa si ca e posibil sa fie de la toaleta sau de la posibile tevi etc…la care dumnealui razand imi spune : “domnule, trenul nu are tevi, iar toaleta este ecologica!”. Nu am mai continuat dialogul pentru ca am ajuns la concluzia ca nu ar fi avut rost, dar stateam si ma gandeam : oare chiar crede ce spune sau isi bate joc de mine? Eram indecis …nu stiam ce raspuns sa dau la aceasta dilema.

Insa raspunsul nu a ezitat sa apara si asta dupa ce am mers la toaleta. Fiind o persoana civilizata (cel putin asa inclin sa cred), am dorit sa trag apa …si am tras-o insa atunci am observat ca apa din vasul toaletei “ecologice” tasneste cu presiune si pe langa (nu de alta dar trenul nu are tevi), iar in toaleta apa era de cca 2 centimentri. Am uitat sa mentionez ca ma gaseam in alta toaleta decat cea de langa compartimentul unde aveam loc si asta pentru ca acea toaleta era inchisa….oare de ce ? Sa fi fost de vina ………APA? J

© BY Daniel S.™ aprilie 2010

miercuri, 21 aprilie 2010

Sa lucrezi cu statul

Nu cu statul degeaba, ci cu STATUL!
De cateva sapta-luni ma simt ca o mingie de ping-pong intre diverse institutii apartinand statului nostru drag.
Am depus un dosar la PMB si dupa 2 luni de zile (cu toate ca termenul este de 30 de zile, dar mariile lor s-au mutat si deh procedura asta dureaza) mi l-au dat inapoi si mi-au spus sa ma duc cu el la primaria de sector, pentru ca de acolo trebuie sa primesc raspuns.
(Stie cineva de ce sunt atat de multi politisti comunitari la toate intrarile de la PMB? Eu m-am simtit de parca as fi ajuns la sediul Politiei Comunitare. Cred ca ar trebui sa-i trimita cineva pe teren, usile stau si singure)
Socul meu a fost destul de mare, pentru ca dupa 2 luni de asteptare sa ti se spuna: "noi nu putem sa va dam nici un raspuns" parca te apuca niste nervi.....................de toata frumusetea.
Neavand alta solutie am luat frumos busu si m-am oprit la primarie cu dosaru meu frumos. Am pasit increzatoare spre intrare, am intrat, dar..... mi s-a spus ca nu pe acolo, ci prin dos (????? de ce ditamai intrarea????).
Deci am inceput cu dreptul. Sa continuam...... de la receptie am fost trimisa la biroul X (eu am crezut ca este o incapere care se numeste "Biroul X", dar de fapt inseamna chiar un birou care are o placuta pe el cu "Biroul x.............."). Acolo am asteptat sa fiu poftita sa iau un loc, dar am asteptat mult si bine asa ca m-am hotarat sa ma asez nepoftita. Si acum punctul culminant: i-am oferit dosarul (care din punctul meu de vedere era perfect - doar fusese primit de PMB!).
.......................................... Pai sa vedeti ca nu e chiar asa.
Stie cineva daca in vreo lege scrie ca Extrasul de Carte Funciara are valabilitate? (Eu cand am fost sa depun cerere pentru unul, functionarii de acolo au sustinut ca nu expira dupa o anumita perioada, dar asta e o alta poveste)
Deci prima problema: imi trebuie alt extras din cartea funciara. Am incercat sa aflu ce, cum si mai ales de ce?, dar am primit doar "asa trebuie" (cu toate ca dasaru a zacut 2 luni la PMB).
Ok asta e statul.
Deci am plecat cu coada intre picioare gandindu-ma cum am putut sa fiu atat de idioata incat sa cred ca o sa rezolv din prima.
Vizita 2: din nou bus, intrarea din dos, receptie, birou X (alta doamna), eu fericita crezand ca de data asta am dosar perfect.
EEEEEEEEEEEEEEE susupans................................................................................................................... nu am dosar perfect :(((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((
Am simtit cum ma apuca disperarea. Am insitat colega mi-a spus ca daca rezolv cu Carte Funciara totul e perfect. Mi-a aratat frumos un pliant in care scria ca am nevoie de niste cote pe o schita (PUC, MUC, CUC, TUT, POC sau cum s-or numi ele).
Mi-am luat iar dosaru meu albastru si astept cuminte a3-a vizita dupa ce o sa am si cotele apelor Dunarii trecute.
Astept cu nemarginita nerabdare vizita 3.
La mai mare cu STATUL degeaba.

marți, 20 aprilie 2010

Ep.2- Marfarul bucuclas

Dupa cateva zile petrecute in vestul tarii (Caransebes, Timisoara si Arad), a venit vremea sa imi continui circuitul catre Deva-Hunedoara-Petrosani.
O sa ma limitez doar la traseul Arad-Deva, o sa vedeti in cele ce urmeaza: ne aflam intr-o dimineata ploioasa de aprilie si ne gasim in orasul Arad.
Dupa o noapte petrecuta la un hotel excelent pe care il recomand tuturor care viziteaza Aradul (Hotel Coandi), mi-am facut bagajul si am luat un taxi care sa ma duca spre gara Aradu Nou, numita de localnici si “gara mica”. De aici trebuia sa iau un tren Intercity care circula deviat de la Timisoara spre Bucuresti, datorita unor lucrari care sunt la Drobeta Turnu Severin. Acest tren oprea numai in aceasta gara mica din Arad, deoarece numai intra in gara mare, pentru ca ar fi trebuit sa reburseze (sa mute locomotiva in capatul celalalt al trenului), iar asta ar fi insemnat timp pierdut, mai ales ca pe acest traseu deviat face mai mult cu 4h decat pe traseul initial.
Lasand la o parte aceste detalii, iata ca se face ora 7.27 si trenul soseste in statie. Ma urc in tren si astept sa plece. Si am asteptat…5 minute, ….10 minute….chiar 20 de minute. Intr-un final am simtit ca trenul face niste manevre si ce sa vezi? Locomotiva noastra s-a detasat de garnitura si a plecat, spre surprinderea noastra a calatorilor care ne gaseam in primul vagon.
Ca orice curiosi…am intrebat personalul trenului ce s-a intamplat. Am primit imediat raspuns: un tren de marfa s-a defectat pe linia pe care trebuia sa plecam noi, la cca 8 km de gara, si locomotiva noastra s-a dus s ail tracteze sa il aduca in gara si apoi sa ne cupleze si sa ne continuam traseul. Toata aceasta desteapta manevra ne-a costat aproximativ 1h si 20 min de intarziere.
Imediat la aflarea minunatei manevre, am intrebat controlorul cum de s-a gasit aceasta solutie “inteligenta” ? Locomotiva noastra era singura din tot Aradul? Mai mult de ce nu ne-a dus in gara mare, ne punea locomotiva la celalalt capat si porneam mai departe. Am fi facut intarziere dar nu de 1h si 20, poate de maxim 30 de minute. Era ceva, nu? Conductorul de tren mi-a spus ca si el ar fi facut la fel, insa “domnii de la birouri coordoneaza traficul”.
In consecinta, in asteptarea locomotivei plecata dupa marfarul care a avut neobrazarea sa se defecteze tocmai pe linia noastra, am decis sa fac …ghiciti…o reclamatie :). Asa ca am mers la casa de bilete, am cerut registrul de reclamatii unde m-am descarcat si in timp ce scriam am intrebat-o pe doamna casier daca stie in ce conditii pot fi despagubit datorita faptului ca trenul are intarziere. (nr-In Gara de Nord-Bucuresti erau mai multe postere cu o directive a Uniunii Europene conform careia daca trenul intarzie intre 60 si 120 de minute, atunci la statia de destinatie ti se restituie 25% din contravaloarea biletului, iar daca trenul intarzie peste 120 de minute, banii restituiti reprezinta 50% din contravaloarea biletului), doamna mi-a spus ca nu stie nimic depsre asta. Eu am insistat …”cum nu stiti?”…atunci dumneaei imi spune:”eu sunt o proasta, domnule!”. Am lasat-o in pace, am terminat de scris si am iesit pe peron, uitandu-ma la trenul nostru care era format din 4 vagoane…si atat…intr-o gara mica…un tren cu un rang atat de mare….jenant, as putea spune!
Dupa ceva timp locomotiva a revenit la trenul nostru si am pornit spre Deva.
Daca ati fi crezut ca povestea se termina aici, ei bine, dragii mei, am o supriza pentru voi! Nu-I asa?
Ajuns in Deva, proaspat cazat la hotel, suna telefonul…la celalalt capat al firului se gasea un reprezentant al Regionalei CFR Calatori Timisoara, care m-a sunat in legatura cu reclamatia pe care o facusem acum 3 ore. De necrezut, nu? Si-a cerut scuze pentru intamplare si a incercat sa imi explice cum a fost totul, dar asta nu m-a convins ca situatia a fost coordonata prost si s-a pierdut foarte mult timp. Tot acel stimat domn, mi-a explicat si cum sta treaba cu despagubirile: pe teritoriul Romaniei, numai daca circuli cu tren international, beneficiezi de acea despagubire, pentru ca in traffic intern s-a obtinut o derogare, datorita calitatii caii ferate.
Asa ca dragilor, daca alegeti sa calatoriti pe un traseu intern, cu un tren international si acesta intarzie dupa ce voi v-ati urcat in tren, aveti dreptul la despagubire. Si nu este mare birocratie sa obtineti banii: ajungeti in statia de destinatie, mergeti la casa de bilete, prezentati biletul, completati un formular si apoi o sa primiti banii in cont sau la posta, cum vreti voi.
Concluziile le trageti voi, asa ca :
SFARSITUL EPISODULUI 2

© BY Daniel S.™ aprilie 2010

Ep.1-“Spaga”

O frumoasa noapte de primvara, unde mai pui ca era si duminica, iar eu cu papornita , numita si troller, am pornit spre directia Timisoara, orasul de unde a pornit filmul artistic “Revolutia Romana”-productie decembrie 1989, cu escala la Caransebes.
Am ales sa calatoresc cu trenul, la vagonul de dormit, asa ca iata-ma in Gara de Nord, pregatit sa ma imbarc in trenul rapid 13695, numit si “Valahia” un “frumos” expres de noapte, care printre altele avea in compunere vagoane pentru Belgrad. Pana aici nimic deosebit, multi ar spune …asa si? Pei …da, vagoanele care circulau la Belgrad erau vagoane care sunt in general pe trenurile PERSONALE, in timp ce vagoanele care circulau in trafic intern erau de Intercity. Dragut, nu? Functioneaza dupa un mecanism nestiut de nimeni , marketingul societatii noastre de cale ferata, nu-I asa?
Trecand peste aceasta minora observatie , am ajus cu mai putin de 5 minute inainte de plecarea trenului la vagonul cu care urma sa calatoresc (fiind tren de noapte am ales vagonul de dormit), numai ca exista o mica problema pe care urma sa o rezolv in tren, mai précis eu aveam loc la patul de sus si intre noi fie vorba, eu dorm ca un bolovan si imi e cam frica sa dorm sus , ca cine stie, poate pic de acolo si ala sunt.
Am asteptat cuminte sa imi vina partenerul de dormitor, care a aparut chiar inainte sa plece trenul, este vorba despre un tanar liceean de aproximativ 60 de ani, asa ca m-am decis sa vorbesc cu insotitorul de vagon, poate mai are vreun pat liber jos. Si am vorbit…in prima instanta nu a existat nici un loc, dar dupa 5 minute am fost chemat la dumnealui si mi s-a spus , citez: “De la Rosiori se urca cineva, eu o sa il pot convinge sa doarma sus, dar asta numai in cazul in care dumneavoastra ma convingeti pe mine”. De obicei nu imi pica fisa, insa de data asta mi-a picat si atunci am scos 10 ron si i-am dat (a fost o intamplare, caci vroiam sa ii dau 5 ron ), Citez din nou: “cam subtire, dar fie …”.
Acestea fiind spuse, mi-am luat bagajul, am parasit partenerul de pat, si am mers in alt dormitor unde eram singur pana la Rosiori.
Intre timp pleoapele s-au asternut peste ochii mei caprui si intr-un tarziu cand trenul gonea spre Banat m-am trezit , eram singur , ….si trecusem de Rosiori…:)
© BY Daniel S.™ aprilie 2010

Hoinarului ii sade bine cu drumul

"Fiindca am fost solicitat sa scriu pe acest minunat blog, al acestei minunate doamne, iata ca iau atitudine si incep timid ………..ce o sa iasa…D-zeu cu mila.
Semnat: mult prea fericitul daniels"

Noutate

Deoarece muncile si stresul ma inchinuiesc ingrozitor si timpul alocat blogulului a scazut am apelat la serviciile unui mare "compozitor": mult prea fericitul daniels.
Concluzia este ca vor aparea pe blog mici povestioare sau reclamatii din care sigur puteti invata ceva nou.
Ce sa va spun despre noul coleg? Este pasionat de trenuri, ii place sa calatoareasca (bineinteles cu trenul) si traieste prin reclamatiile pe care le compune cu mare talent.