aerrrrr si apa
miercuri, 10 noiembrie 2010
Primele vizite: Ercolano, Vezuviu, Pompei
Dimineata la gara Garibaldi- stiam ca trebuie sa ajungem la Ercolano pentru ca de acolo puteam sa mergem la Vezuviu. Am aflat ca Circumvezuviana este ceea ce ne trebuie noua (seamana cu metroul dar merge pe deasupra). Am fost impresionata cand am primit foaia cu orarul - stii exact la ce ora ajunge in fiecare statie. Cele care pleaca la anumite ore sunt "directe" - adica nu opresc in toate statiile, ci doar in cele mai importante si atunci ajungi mult mai repede.
Prima oprire Ercolano - am oprit acolo pentru a merge la Vezuviu- nu stiam incotro sa ne indeptam de la gara asa ca am urmat multimea si am ajuns la Herculaneum ( asemanator cu Pompeiul, dar a fost descoperit mult mai tarziu). De cate ori pomenesc Herculaneum simt miros de levantica (el te intampina la intrare).
Dupa ce am parasit ruinele de la Herculaneum era un pic dezorientati, deoarece vedeam Vezuviul impunator, dar nu stiam cum se poate ajunge la el. Auzisem ceva de taxi, dar eram ingrozita de tarife. Intr-adevar cu taxiul se ajunge, dar sunt taxiuri gen dubita (cred ca in jur de 10 locuri) si costa 10euro/persoana. Pentru grupuri este redus si tariful de intare de la Vezuviu -4.5 euro in loc de 6.5. Drumul este destul de lung (20-30 minute). Cand am ajuns taximetristul ne-a dat intalnire peste vreo ora jumatate pentru plecare - timpul este relativ suficient, dar daca urci foarte incet nu o sa mai fie ok :)
Urmatorea oprire cu crucumvezuviana- Pompei- nu pot sa inteleg cum de au fost romanii atat de destepti- nu mi-a venit sa cred cum arata un oras in acea vreme. Cu Pompei asociez mirosul de pin :)
A fost o zi ff plina si destul de obositoare.
Este de mare ajutor faptul ca la vizitare tuturor obiectivelor primesti: harti, pliante si alte materiale care te ajuta sa afli cat mai multe lucruri si sa te descurci usor.
marți, 9 noiembrie 2010
Napoli 1
Acesta este primul episod despre Napoli si regiunea Campania.
In Napoli am fost cazati pe langa Piazza DONNA REGINA - zona este destul de aproape de gara Garibaldi si relativ ok ca zona (este centrul vechi al orasului).
Orasul este mizerabil (la propriu) - multe gunoaie (uneori munti), cladiri neingrijite, in majoritatea pietelor din centru se lucra (la metrou) si era foarte greu sa te orientezi.
Via Toledo este foarte aglomerata si este destul de greu sa admiri zona atunci cand nu este restrictionata circulatia auto. In general asta e problema peste tot in Napoli - nu poti sa te bucuri de nimic, pentru ca este foarte aglomerat (plus frica accentuata de reclama facuta - sa fi foarte atent pentru ca se fura la greu). Este singurul oras in care am fost pana acum si unde mi-a fost frica seara (in seara in care am ajuns am fost abordati de un nene cam afumat).
Marele minus al garsonierei in care am stat era zgomotul - vecinii erau galagiosi, la 6am veneau gunoierii, la 7am incepeau sa bata clopotele la biserica, avioanele ne survolau tot timpul (aeropotul este destul de aproape de oras). Cand am ajuns acasa nici intr-o saptamana nu am reusit sa recuperez tot somnul lipsa.
De la port spre Mergellina este frumos, dar tot nu ai un sentiment de confort.
Piazza del Plebiscito este frumoasa, dar mizeriile de pe jos si graffiti-ul strica tot farmecul.
Castel Nuovo si Castell dell’Ovo sunt impresionante, dar nu te lasa fara respiratie.
Pont: daca mergeti sa va luati cardul campania pentru 7 zile (include transport nelimitat cu toate mijloacele de transport public si 5 intrari la situri arheologice sau muzee- costa 30 euro/persoana; noi l-am luat pe cel pentru 3 zile - nu stiam ca exista cel de 7- include transport nelimitat cu toate mijloacele de transport public si 2 intrari la situri arheologice sau muzee- costa 27 euro/persoana).
De la aeroport si spre aeroport se foloseste Alibus (costul unui drum este de 3 euro); statia de la Piata Garibaldi este langa MCDonalds-ul mare dupa colt (noi am cautat-o 20 minute).
Pentru deplsarile spre Sorrento, pompei, ercolano am folosit Circumvezuviana (o combinatie intre tren-metrou).
Pentru coasta Amalfi- se merge cu busul din Sorrento.
Pentru Capri, Ischia- se ajunge cu vaporul din Sorrento sau Napoli (din Napoli pana la Capri un drum este 16-18 euro/persoana; puteti sa mergeti cu ferryboat-ul este mai ieftin, dar dureaza mai mult calatoria).
Atentie la taxiuri - puteti sa va luati teapa.
Totusi plimbarile pe care le-am facut plecand din Napoli au fost fenomenale.
Revin cu excursiile.
luni, 20 septembrie 2010
Ghici ciuperca ce-i fara regim de urgenta
Te reprezinta la toate institutiile
Te recomanda
Se primeste inca de la 14 ani
Te ajuta cand trebuie sa semnezi un act oficial
Dupa cum ati ghicit ciuperca este Buletinul - sau cartea de identitate cum i se spune mai nou.
Problema mea existentiala legata de acest act fara de care nimic nu este valabil este faptul ca nu exista "regim de urgenta" pentru el. Adica daca l-ai pierdut/a expirat /a luat foc sau o alta intamplare fericita nu poti sa-l obtii decat in jur 2 saptamani - exceptie: daca ai noroc si sunt alegeri - atunci il poti primi si de pe o zi pe alta.
Nu inteleg de unde aceasta absurditate avand in vedere ca exista regim de urgenta pentru cazier, pasaport, adica kestii fara de care supravietuiesti. Pentru permisul de conducere regimul normal este de 2 ore!!
Se pare totusi ca statul roman o duce destul de bine cu banii daca nu s-a gandit ca introducand regimul de urgenta pentru buletin ar obtine destui bani. Sunt destui cei care ar plati o taxa pentru a avea CI intr-un timp rezonail.
Tot sapand eu in nemultumirea mea am gasit 2 brese in sistem :) :
*Obcina Mare (prin Drumul Taberei) - il obtii in 2 zile daca d-nul comandant iti aproba memoriul in care justifici de ce ai nevoie urgenta de CI
*Bibescu Voda - presupun ca este ceva asemanator
Din pacate pentru mine am aflat mult prea tarziu aceste informatii, deoarece fusesem sa-mi depun actele si ar fi trebuit sa le retrag pentru a incerca sa-l obtin mai repede de la alte institutii :((
In cazul in care aveti nevoie urgenta de CI mai intai sapati si sunati la tot ce gasiti legat de politie pe net si daca sunteti norocosi o sa va spuna cineva LA NOI........
luni, 6 septembrie 2010
Un nou blog
marți, 17 august 2010
Sovata
Uimitor, dar Sovata nu mai este doar locul unde " a facut Nicu armata".
Se pare ca vinovati sunt ungurii care au concesionat o parte din hoteluri si lacuri. Prin urmare totul este foarte curat si amenajat.
In Lacul Ursului (se numeste asa, deoarece forma lui seamana cu o piele de urs) nu am avut curaj sa fac baie (nu din cauza indicatiilor pe care le-am aflat de pe panou :), ci pentru ca imi este greu sa convietuiesc cu gaze- acele vietati mici, dar care uneori cipesc).
Nu inteleg de ce primariile nu pun pe site o harta actualizata si completa a oraselor - mie mi-a fost greu sa inteleg pe unde vine fiecare pensiune in raport cu centru, pentru ca nu-mi dadeam seama nici care este centrul.
Ce fel de turisti gasesti prin Sovata: moldoveni (din rep Moldova- veniti cu mertane) si unguri (din Ungaria).
Limba vorbita: preponderent maghiara; daca vorbesti romaneste iti raspund, dar uneori mai greu.
La pensiunea unde am fost cazati am intalnit cel mai pritenos si smecher catel. Am mai aflat ca toti cateii de pensiune nu musca :) (cel putin asa a sustinut proprietarul Casei Romatic).
Momentan nu va recomand piscinele de la Hotel Danubius (cel mai mare din statiune- 4stele)- sunt foarte mici si aglomerate, plus ca se lucreaza pentru a se mari zona SPA.
Daca tot sunteti in zona vizitati Praid (salina- neaparat sa luati sare cu mirodenii pentru baita) si Corund (aici nu se vorbeste romaneste!, dar toate produsele din lut sunt extrordinare).
Spor la vizitare!
miercuri, 21 iulie 2010
EP.6- RATACIT IN VALEA JIULUI
Ora 7.00 –dimineata. Actiunea incepe La Hotelul Petrosani din orasul cu acelasi nume, pardon municipiul cu acelasi nume!
Dupa ce am servit cel mai consistent mic dejun din toate timpurile si nu pot sa nu va fac putin invidiosi pe mine si uite ca va povestesc: platou rece si oua ochiuri cu branza.MMM..delicios nu ? Dar iata care era continutul platoului rece: 2 felii de cascaval , 2 felii de sunca...deci pana acum 4 felii ...toate transparente si una jumatate de rosie....si ajunge..ca deh ce e mult strica.
Asa cum spuneam la inceputul acestui al 6 lea episod ne gasim in Petrosani, nu pentru mult timp insa caci la ora 7.55 urmeaza sa plec spre resedinta judetului Gorj si anume Targu Jiu. Tinand seama ca sunt doar 60 de km distanta am ales sa merg cu un tren personal mai ales ca peisajul oferit de Defileul Jiului este extraordinarJ.
Ajuns in gara Petrosani cu doar 15 minute inainte de plecarea trenului, iar la casa de bilete aflu ca trenul (care se forma chiar din Petrosani) are intarziere 100 de minute, datorita faptului ca perechea lui a ramas defecta undeva inainte de Targu Jiu, pentru ca venea de la Craiova. Deoarece nu am avut alta solutie (nici pe cale auto nu aveam cu ce sa ajung la Targu Jiu), m-am resemnat si am luat loc pe unul din „fotoliile” din acea minunata gara si am stat. In jurul ora 9.15 soseste un tren din alta directie care avea capatul tot la Petrosani si personalul garii stabileste ca acel tren sa plece in locul celui intarziat care nici atunci nu aparuse. In jurul orei 9:45 prin statie se anunta ca trenul personal caruia i s-a dat un numar de tren special pleaca in directia Targu Jiu – Filiasi – Craiova. Si chiar au avut dreptate...a plecat.
Cu resemnarea de rigoare deja imi faceam planurile pentru ce aveam de facut la Targu Jiu punand la socoteala intarzierea acumulata. La un moment dat constat ca stationam intr-o statie mai mult de 5 minute, vad ca ne depaseste un tren de marfa, timpul se scurge si observ ca stam deja de 15 minute. Imi fac curaj si intreb controlorul ce se intampla si primesc un raspuns extrem de interesant: „pei de aici plecam la ora 12.46 (n.r. era ora 11.10) pentru ca de aici plecam pe o noua trasa a unui alt tren”. Sentimentul trait atunci de catre mine a fost unul care a provocat o serie de injuraturi la adresa CFR –ului, luand de asemenea decizia de a parasi garnitura de tren si a pleca in centrul localitatii unde stationam , pe numele ei Valea Sadului, incercand sa caut o alta modalitate de a ajunge la Targu Jiu. Paradoxal sau nu ne gaseam la 20 de km de oras, norocul meu a fost faptul ca din acea localitate plecau micobuze catre Targu Jiu.
Iata cum am ajuns eu la ora 12.30 in Targu Jiu trezit de la ora 6 dimineata...si nu erau decat 60 de km d parcurs.
Epilog:
Nu am rezistat si am facut reclamatie pentru acest fapt in statia CFR Targu Jiu si acum cand scriu am primit si raspunsul. Pe scurt: personalul de tren a spus ca a anuntat calatorii de faptul ca trenul se limiteaza la Valea Sadului, insa chiar si asa el a fost reprelucrat cum sa informeze calatorii, cat despre cei care in statia Petrosani a anuntat ca trenul merge la Craiova s-a deschis o ancheta prin care se va vedea care a fost cauza dezinformarii. De asemenea Regionala de Cai Ferate Craiova isi cere scuze pentru disconfort si ma asigura ca va lua toate masurile ce se impun pentru ca aceste fapte sa nu se mai intample.
© BY Daniel S.™ iulie 2010
Ep.5- Automatul de bilete uituc
In ultima vreme cand a trebuit sa cumpar bilete de tren, am ales sa o fac de la automatele de bilete amplasate in incinta salilor unde se gasesc casele de bilete din Gara de Nord.
Intr-o zi de mai am venit la gara pentru a cumpara un bilet pentru ca urma sa plec a doua zi la Caransebes. Zis si facut.
Urmand toti pasii aferenti procurarii biletului prin intermediul automatului de bilete, am ajuns si la alegerea trenului (marele meu noroc este ca am fost informat si cunosteam foarte bine mersul trenurilor pe ruta Bucuresti – Caransebes)si SOC cum ar spune o clasica inca mult timp in viata, automatul vindea bilete la niste trenuri care cisculasera pana acum cateva zile pe rute ocolitoare datorita unor lucrari. Prima data nu am inteles despre ce este vorba insa atunci cand m-am dumirit , am cerut informatii despre automatul pus pe farse unei doamne de la casa de bilete. Atat in prima faza cat si in a doua ...doamna a refuzat sa creada ca masinaria ar juca astfel de feste insa am consvins-o sa iasa sa vada cu ochisorii dumneaei acest fapt. Si din nou SOC : s-a convins! Drept urmare placerea mea de a ma juca si a-mi cumpara bilet de la automatul care nu avea actualizat mersul trenurilor s-a terminat mai devreme decat as fi preconizat si am fost obligat sa imi cumpar bilet de la casa de bilete si nu oricum ci cu plata prin card. Cum se desfasoara aceasta operatiune? Uhhh...pei sa va spun: te duci la casa de bilete , ceri un bilet spui ca vrei sa platesti cu cardul, apoi ti se emite biletul dar nu ti se da, primesti o foicica de hartie cu suma de plata, mergi la casa de bilete internationala achiti suma de pe foaie te intorci cu chitanta la casa de bilete lasi chitanta de la card (cea semnata de tine) si in sfarsit iti iei biletul si poti sa te duci linistit sa bei o bere caci ai reusit sa iti procuri bilet de calatorie cu trenul folosind o modalitate simpla.
© BY Daniel S.™ iulie 2010
vineri, 2 iulie 2010
nu prea am inteles......leapsa?!
Leapsa !
Zodia: Fecioara: critic, critic, critic
Aş vrea: Sa fiu mereu in concediu
Păstrez: Foarte multe lucruri care de mult nu imi mai sunt folositoare
Mi-aş fi dorit: Sa pot sa fiu tot timpul cu cel drag... relaxati...multumiti....fericiti
Nu-mi place: Sa aud tipaturi....prezenta oamenilor irascibili in general
Mă tem: de necunoscut... de reactii necontrolate
Aud: multe zgomote... ce bine ar fi un susur
Îmi pare rău: Ca nu ma straduiesc suficient
Îmi place: MASAJUL :)... plimbarile... sa inot....sa stau intinsa pe iarba
Nu sunt: ingaduitoare
Dansez: mult prea putin :( chiar daca iubesc dansul
Niciodată: offff e greu........
Par: rea si egoista
Plang: ca sa ma eliberez
Nu-s niciodată: suficient de promta in reactii
Nu-mi place la mine: nu sunt suficient de nesimtita; pun prea multe la suflet
Sunt confuză: cand imi dispare etalonul
Am nevoie: de vacanta....... sau poate sa ies la pensie
Ar trebui să: ma straduiesc si sa visez mai mult
miercuri, 16 iunie 2010
despre ... Paris
S-au scris atat de multe despre Paris, incat nu stiu daca mai pot spune ceva nou. O sa ma limitez la lucrurile care m-am impresionat - atat in mod placut, cat si in mod mai putin placut.
Primul impact: infrastructura; o daaaa; nici peste 500 de milioane de ani nu o sa avem atatea sosele si atatea linii de metrou.
Al 2-lea impact: preturile; extrem de mari la prima impresie (pana am descoperit auchanul:) ).
Dar in rest Parisul este spectaculos. Nu ai cum sa te plictisesti.
Paris..............
...stradute care urca si coboara
...Sacre Coeur care pare la 2 pasi dar mergi 1 ora si risti sa te pierzi
...Sena mereu plina de vaporase
...Notre Dame iti taie respiratia
...Pantheonul este atat de impunator
...L'universite Paris-sorbonne - ce bine era in studentie (ca la 20 de ani fara griji si fara bani)
...Boulangerie - ce mirosuri ma imbie cand pronunt acest cuvant
...La Defence- cu toate ca pare pustiu e de admirat cum au separat noul de vechi; rezultatul: fiecare zona are ceva unic care te impresioneaza; nu e un amalgam din cauza caruia te ustura ochii; sa nu uitam de mall-ul de acolo :)
... gardinile sunt.. altfel; multa verdeata, dar prea putine flori
...Louvre te intimideaza chiar si numai privindu-l; acea simetrie perfecta a piramidelor.......
....le Tour Eiffel- cine ar fi crezut ca o ingramadire de fier poate fi atat de frumoasa. E incredibil cum poti sa-l zaresti aproape din orice colt al orasului
Mi-as dori sa revin pe Rue de la Montagne Sainte-Geneviève
luni, 14 iunie 2010
Dupa rai vine mereu iadul?
Dupa o saptamana de frig, dar cu peisaje ........ si cu alt aer, plus multa apa a venit si chinu: foarte multa munca exagerat de multa munca.
In alt episod o sa povestesc despre aer si apa.
Pe langa toate astea a venit si o raceala. E o sezatie extrema sa ai 40de grade cand afara sunt tot in jur de 40.
Revin cu vesti mai bune
marți, 18 mai 2010
XANAX (reclama mascata la pufuletii Gust_)
Am descoperit ca efectul lor este mai mult decat garantat: relaxare totala! Si atunci ma intreb de ce sa iei xanax in loc sa mananci niste pufuleti? Crant, crant toata punga si parca esti mult mai fericit. Am citit cu atentie ingredientele si nimic ciudat. Si totusi de unde vine relaxarea? Am gasit mai mult explicatii: sunetul crant - crant relxeaza, burta plina da o senzatie de bine, pufuletii contin o substanta secreta, porumbul are si alte calitati inca necunoscute.
Pana o sa aflu adevarul gol-golut ma multumesc sa privesc catelul vesel care acum ciocneste niste oua rosii (este editia de Paste :) )
Pofta buna!
PS Atentie si pufuletii creaza dependenta, nu doar xanaxul!
marți, 11 mai 2010
Despre tehnologie
Se face ca tu te duci la administratia financiara, iti platesti impozitul, iar apoi primesti acasa o hartie confrorm careia trebuie sa te prezinti la colegii celor care ti-au incasat banii ca sa demonstrezi cu chitanta ca ai platit. Daca din nefericire ai aruncat chitanta sau ai pierdut-o impozitul tau va figura neachitat.
Ce este si mai amuzant e ca toti oamenii astia de la stat locuiesc in aceeasi cladire; sunt despartiti doar de cateva ziduri. Va dati seama ce dificila este comunicarea, daca trebuie sa te duci tu personal si sa demonstrezi ca ai fost suficient de fraier incat sa platesti, dar si suficient de destept incat sa pastrezi chitanta.
Nu stiu ce sa zic.
Asa umbla vorba prin targ ca celor de la STAT nu le palce ca tu sa STAI.
luni, 10 mai 2010
Incredibil
EEE incredibilul s-a produs: am reusit sa depun dosarul pentru certificat de urbanism.
Saptamana trecuta am facut un mic maraton de dimineata si am ajuns , din nou, la frumoasa primarie.
M-a intampinat acelasi sictir (de data asta nu m-am mai oprit la registratura, deoarece stiam exact biroul care imi provoaca durere). Am luat pozitia de drepti in fata biroului (aveam o persoana inainte). Oare de ce functionarii nu te poftesc sa iei loc? In toate institutiile in care am pasit in ultimul timp nimeni nu m-a poftit... sa iau loc. Cred ca inca nu s-au prins ca ii privesti de sus daca stai in picioare.
Dupa cateva momente de asteptare a venit si marele moment- am aratat cu o usoara spaima dosarul. In 2 secunde m-a izbit- "Trebuie sa completati alta cerere, deoarece aceasta este veche" ( va dati seama de cand ma plimb cu dosaru daca s-a invechit si cererea). Am constatat ca noua cerere era identica cu cea veche -din punctul de vedere al informatiilor care trebuiau completate, numai ca era formatata un pic altfel -sa se vada ca functionarul muncesti si are si imaginatie.
Al 2-lea soc a fost ca nu a mai gasit nimic de comentat la continutul dosarului, dar m-a avetizat ca raspunsul ar putea sa fie negativ (adik fraiere care ai facut 100 de drumuri ramai tu in cocioaba ta) si ca e posibil sa avem nevoie de PUZ, MUZ sau TUZ- moment in care dna a facut ochii mari si m-a intrebat: "Stiti ce e acela?"
Am facut si eu ochii mari si am raspuns: " Nu, pt ca nu sunt arhitect!"
Nu inteleg de ce ar trebui sa stiu eu toti indicatorii/coeficientii lor (sau cum s-or numii). Probabil se gandesc ca lesini cand afli cate stiu dansele.
Deci am spus STOP si am zis stati sa vedem ce ne spune dnul arhitect. El a zis ca sunt nebune si ca vor sa ma frece si mai mult (discutia a fost putin mai colorata, pentru ca dnele din primarii sunt cele mai bune prietene ale lui).
Important e ca am obtinut "OK" pe dosar si ma pregateam sa ma duc la registratura, dar doamna aceea dulce, draguta si plina de intentii bune mi-a spus: "Stiti o sa fie fffffff mult de umblat si de asteptat..."
Off cate bunatate sa ma avetizeze ea asa.
Nu stiu exact ce trebuia sa raspund (prietenii mi-au dat diverse variante printre care si ca ar fi trebuit sa-i spui "ce putem face ca sa mearga mai repede?"), dar eu i-am spus ca nu ma sperie nimic la cat am asteptat si umblat pana acum fara sa obtin nimic.
La registratura am vazut cea mai mare viteza de tastat de pana acum- 1 tasta apasata/minut (nu e incredibil!?)
Am de asteptat 1 luna
Dupa o luna poate se prelungeste, poate imi spune ca nu se poate, poate.....................
vineri, 23 aprilie 2010
Vi...... ? Do you know who the fu__ is N__?
Cum fiecare are cate o fixatie, de ceva timp a mea este STATUL.
Astazi vizita 2 la Cartea Funciara. (la prima vizita am invatat ca cererea de aici nu poate sa o depuna oricine, ci se depune in nume propriu- adica tot oricine poate sa o depuna, dar pentru o mica nuanta am cautat 1 ora prin ploaie un xerox).
M-am trezit frumos de dimineata si am incercat sa nu ma gandesc la lucruri urate (exp: sa vezi ca sigur gasesc scuze dnele coaf.., pardon functionare sa nu-mi elibereze "docomentu' ", sigur imi spun ca am scris ceva gresit si ma pun sa mai platesc o data taxa, parca vad o coada infinita si o sa stau acolo pana la 12 samd).
Am luat din nou la picior centru si pas, pas m-am apropiat de locul cu pricina.(Ce poate fi mai frumos decat sa te trezesti vineri la 7am si sa pleci la plimbare prin centrul vechi? - raspuns: Sa lucrezi la stat si in timp ce te plimbi prin centrul vechi sa te gandesti: Oare cum pot sa mai ajut niste fraieri care lucreaza la privat si sunt rupti de oboseala de cat muncesc? Iiiiii cred ca o sa-i tot aman cu diverse documente ca sa mai faca si ei miscare dimineata:))))))))) )
Incepusem sa am emotii. Incredibil ce sentimente poate sa trezeasca STATUL in tine!
Am intrat in cladire (imi faceam diverse scenarii cum sa reactionez daca mi se spune ca nu se poate), m-a apropiat de tejgheaua cu ELIBERARI ACTE (am mai scanat inca o data toate afisele ca sa fiu sigura ca nu s-a schimbat nimic intre timp), am spus "Buna dimineata" (nu mi-a raspuns nimeni) si am intins chitanta cu care trebuia sa ma prezint. Dupa o privire ........una din doamnele deosebit de dragute care servesc acte la tejghea mi-a luat chitanta din mana, s-a plimbat un pic cu ea (cu chitanta), a inceput sa vorbesca la telefon, s-a dus mai in spate, dupa un perete (in afara razei mele vizuale), a revenit in fata, a tastat ceva la un calculator si a concluzionat: "ESTE IN LUCRU!" si fleasc cu chitanta inapoi pe tejghea. Pentru ca am auzit cam des textul asta in ultimul timp am indraznit sa intreb : " Si ce inseamna asta? Cand o sa fie gata?" Raspuns: "Duceti-va la dnul N..... la etajul 1" si a disparut. Am ramas ca magaru in ceata. Who the fu__ is N__? Unde e etajul 1 si cum ajung acolo? Primul impuls a fost sa-mi iau boceluta si sa plec, pentru ca am realizat, din nou, ca nu sunt demna sa vorbesc cu oamenii STATULUI.
Dar forta necuratului m-a oprit si m-a imboldit: "Du-te si vezi ce se intampla, cauta-l pe N......."
Hmmmm
Bun, hai sa vedem cum ajungem la etajul 1; si uite asa din vorba in vorba gardianului am ajuns la d-nul cu pricina. Surpriza: documentu' nu era la el, ci la un coleg (asta am aflat dupa ce mi-a adresat o multime de intrebari pe care nu le-am inteles asa ca i-am intins minunata chitanta) . Acum, daca tot incepusem sa bat pe la usi, nu ma puteam opri, deci am continut. Ce raspuns credeti ca am obtinut: "Documentu' este gata si e jos. Spuneti-le doamnelor sa caute mai atent!"
WOW
Deci din nou la tejghea- de data asta cu colega doamnei cu telefonu'. Am reprodus textul: "Am fost la dnul...............................................si mi-a spus ca documentul este aici!"
INCREDIBIL doamnelor si domnilor coala aia nenorocita cu o stampila pe ea era acolo.
Ma legitimez ca sa o pot primi, doamna imi da buletinul si foaia si imi spune sa scriu pe exemplaru' care ramane acolo: "Scrieti ." si a inceput sa vorbeasca cu o alta doamna.
Din nou Hmmmmmm Ce am mai scris eu in astfel de cazuri? "Am primit un exemplar" dupa care am semnat. Cred ca asta a vrut sa-mi spuna si tejgheaua, scuzati doamana, asa ca notez si dau sa plec. HOOOOOO nu asa repede . O aud pe dna spunnandu-mi: "Scrieti dsoara si seria de la buletin. De ce credeti ca v-am dat inapoi buletinu? Sa treceti si data 23.04. "(pentru ultima informatie am fost destul de bucuroasa, deoarece ca orice om care munceste la privat si se respecta nu stiu nicioadata ce zi e). Offff doamne greu e sa lucrezi cu oameni atat de destepti. Nici intr-o suta de ani nu as fi ghicit ca mi-a inapoiat buletinul ca sa trec seria CI pe foaie.
Dupa aproape 30 de minute grele (puteau fi 5 usoare) am plecat cu pretiosul doc.
Acum ramane sa vedem daca celor de la primarie o sa le placa de el.
Cred ca o sa dau cu niste aghiasma pe el poate o sa am mai mult noroc.
P.S. Daca poate cineva sa-i informeze si pe pustii care primesc documentele: Baietiiiiiiiiiiiiiiiii actele nu se elibereaza dupa ora 10 asa cum mi-ati spus voi!!!!!!!
La mai mare STAT!
Episodul 3- Apa
In momentul cand am acceptat idea de a posta pe acest blog intamplarile pe care le traiesc calatorind, m-am gandit initial ca nu as avea ce sa scriu, dar iata ca am ajuns la episodul cu numarul 3 J
Daca in primele episoade ne-am gasit in vestul tarii, intamplarea din acest episod se petrece in partea de est a tarii noastre, anume in Moldova. Ne gasim intr-o dupa amiaza de aprile calduroasa, in dulcele targ al Iesilor de unde hoinarul de serviciu urmeaza sa plece spre Bucuresti, asa ca actiunea incepe in gara din Iasi, in trenul rapid 662 ce leaga o fosta capitala de actuala capitala.
Ca orice hoinar care se respecta (din cand in cand J), am cumparat bilet la clasa 1, iar dupa o masa copioasa la o autoservire de langa gara, am urcat in tren. In compartimentul in care aveam loc am dat peste o doamna avocat. Dupa formalitatile de salut, am constatat ca in compartiment era ud pe jos. La inceput am crezut ca este putina apa, insa ulterior am constatat ca este foarte multa. Intreband in prima instanta pe conductorul de tren, dumnealui foarte amabil ne-a raspuns faptul ca poate cineva a deschis o sticla de apa minerala si a facut ud pe jos si ne-a dat si o solutie de moment , citez “luati loc in alta parte”.
Pare plauzibil, nimic de spus si tocmai de aceea impreuna cu “colega”de compartiment am incercat sa stergem pe jos apa, insa dupa ce ne-am chinuit cateva minute , fiecare cu ce a avut pe la el, dar am mai facut o constatare : apa era din ce in ce mai multa si in momentul cand am activat si simtul olfactiv mi-am dat seama ca este vorba de o apa aromata…(am uitat sa va spun: eram al doilea compartiment de la usa, deci aproape de toaleta).
Intre timp trenul pleaca si ajunge in cealalta gara a Iasiului, numita si Nicolina, dupa cartierul care o inconjoara. De aici mai primim inca trei “oaspeti” o batranica si un cuplu care se vedea ca nu merge cu trenul de obicei si daca aleg acest mijloc de transport calatoresc la clasa 1. Si ei au fost surprinsi de ce au gasit in compartiment, nu de alta dar pana la Bucuresti un bilet costa 108 ron, iar ca sa dai banii astia si sa stai cu picioarele in apa, parca nu se cade, numai daca aveam vreo barcuta, un colac sau macar niste ratuste de plastic sa ne jucam ca sa ne treaca timpul intr-un mod distractivJ.
Dupa ce s-au instalat si noii oaspeti eu mi-am luat laptopul si am plecat in cautarea uscatului…..si dupa putin timp (trei randuri mai incolo) am strigat : LOC USCAT !
In timp ce trenul se chinuia sa urce dealul catre Barnova soseste tantos controlorul pentru a verifica biletele. Observa ca mi-am schimbat locul si imi spune: “ ati vazut? E mai multa apa acum, cred ca a mai desfacut cineva inca o sticla de apa!”. La auzirea acestor vorbe nu rezist si ii spun ca nu a mai deschis nimeni nici o sticla de apa si ca e posibil sa fie de la toaleta sau de la posibile tevi etc…la care dumnealui razand imi spune : “domnule, trenul nu are tevi, iar toaleta este ecologica!”. Nu am mai continuat dialogul pentru ca am ajuns la concluzia ca nu ar fi avut rost, dar stateam si ma gandeam : oare chiar crede ce spune sau isi bate joc de mine? Eram indecis …nu stiam ce raspuns sa dau la aceasta dilema.
Insa raspunsul nu a ezitat sa apara si asta dupa ce am mers la toaleta. Fiind o persoana civilizata (cel putin asa inclin sa cred), am dorit sa trag apa …si am tras-o insa atunci am observat ca apa din vasul toaletei “ecologice” tasneste cu presiune si pe langa (nu de alta dar trenul nu are tevi), iar in toaleta apa era de cca 2 centimentri. Am uitat sa mentionez ca ma gaseam in alta toaleta decat cea de langa compartimentul unde aveam loc si asta pentru ca acea toaleta era inchisa….oare de ce ? Sa fi fost de vina ………APA? J
© BY Daniel S.™ aprilie 2010
miercuri, 21 aprilie 2010
Sa lucrezi cu statul
De cateva sapta-luni ma simt ca o mingie de ping-pong intre diverse institutii apartinand statului nostru drag.
Am depus un dosar la PMB si dupa 2 luni de zile (cu toate ca termenul este de 30 de zile, dar mariile lor s-au mutat si deh procedura asta dureaza) mi l-au dat inapoi si mi-au spus sa ma duc cu el la primaria de sector, pentru ca de acolo trebuie sa primesc raspuns.
(Stie cineva de ce sunt atat de multi politisti comunitari la toate intrarile de la PMB? Eu m-am simtit de parca as fi ajuns la sediul Politiei Comunitare. Cred ca ar trebui sa-i trimita cineva pe teren, usile stau si singure)
Socul meu a fost destul de mare, pentru ca dupa 2 luni de asteptare sa ti se spuna: "noi nu putem sa va dam nici un raspuns" parca te apuca niste nervi.....................de toata frumusetea.
Neavand alta solutie am luat frumos busu si m-am oprit la primarie cu dosaru meu frumos. Am pasit increzatoare spre intrare, am intrat, dar..... mi s-a spus ca nu pe acolo, ci prin dos (????? de ce ditamai intrarea????).
Deci am inceput cu dreptul. Sa continuam...... de la receptie am fost trimisa la biroul X (eu am crezut ca este o incapere care se numeste "Biroul X", dar de fapt inseamna chiar un birou care are o placuta pe el cu "Biroul x.............."). Acolo am asteptat sa fiu poftita sa iau un loc, dar am asteptat mult si bine asa ca m-am hotarat sa ma asez nepoftita. Si acum punctul culminant: i-am oferit dosarul (care din punctul meu de vedere era perfect - doar fusese primit de PMB!).
.......................................... Pai sa vedeti ca nu e chiar asa.
Stie cineva daca in vreo lege scrie ca Extrasul de Carte Funciara are valabilitate? (Eu cand am fost sa depun cerere pentru unul, functionarii de acolo au sustinut ca nu expira dupa o anumita perioada, dar asta e o alta poveste)
Deci prima problema: imi trebuie alt extras din cartea funciara. Am incercat sa aflu ce, cum si mai ales de ce?, dar am primit doar "asa trebuie" (cu toate ca dasaru a zacut 2 luni la PMB).
Ok asta e statul.
Deci am plecat cu coada intre picioare gandindu-ma cum am putut sa fiu atat de idioata incat sa cred ca o sa rezolv din prima.
Vizita 2: din nou bus, intrarea din dos, receptie, birou X (alta doamna), eu fericita crezand ca de data asta am dosar perfect.
EEEEEEEEEEEEEEE susupans................................................................................................................... nu am dosar perfect :(((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((
Am simtit cum ma apuca disperarea. Am insitat colega mi-a spus ca daca rezolv cu Carte Funciara totul e perfect. Mi-a aratat frumos un pliant in care scria ca am nevoie de niste cote pe o schita (PUC, MUC, CUC, TUT, POC sau cum s-or numi ele).
Mi-am luat iar dosaru meu albastru si astept cuminte a3-a vizita dupa ce o sa am si cotele apelor Dunarii trecute.
Astept cu nemarginita nerabdare vizita 3.
La mai mare cu STATUL degeaba.
marți, 20 aprilie 2010
Ep.2- Marfarul bucuclas
O sa ma limitez doar la traseul Arad-Deva, o sa vedeti in cele ce urmeaza: ne aflam intr-o dimineata ploioasa de aprilie si ne gasim in orasul Arad.
Dupa o noapte petrecuta la un hotel excelent pe care il recomand tuturor care viziteaza Aradul (Hotel Coandi), mi-am facut bagajul si am luat un taxi care sa ma duca spre gara Aradu Nou, numita de localnici si “gara mica”. De aici trebuia sa iau un tren Intercity care circula deviat de la Timisoara spre Bucuresti, datorita unor lucrari care sunt la Drobeta Turnu Severin. Acest tren oprea numai in aceasta gara mica din Arad, deoarece numai intra in gara mare, pentru ca ar fi trebuit sa reburseze (sa mute locomotiva in capatul celalalt al trenului), iar asta ar fi insemnat timp pierdut, mai ales ca pe acest traseu deviat face mai mult cu 4h decat pe traseul initial.
Lasand la o parte aceste detalii, iata ca se face ora 7.27 si trenul soseste in statie. Ma urc in tren si astept sa plece. Si am asteptat…5 minute, ….10 minute….chiar 20 de minute. Intr-un final am simtit ca trenul face niste manevre si ce sa vezi? Locomotiva noastra s-a detasat de garnitura si a plecat, spre surprinderea noastra a calatorilor care ne gaseam in primul vagon.
Ca orice curiosi…am intrebat personalul trenului ce s-a intamplat. Am primit imediat raspuns: un tren de marfa s-a defectat pe linia pe care trebuia sa plecam noi, la cca 8 km de gara, si locomotiva noastra s-a dus s ail tracteze sa il aduca in gara si apoi sa ne cupleze si sa ne continuam traseul. Toata aceasta desteapta manevra ne-a costat aproximativ 1h si 20 min de intarziere.
Imediat la aflarea minunatei manevre, am intrebat controlorul cum de s-a gasit aceasta solutie “inteligenta” ? Locomotiva noastra era singura din tot Aradul? Mai mult de ce nu ne-a dus in gara mare, ne punea locomotiva la celalalt capat si porneam mai departe. Am fi facut intarziere dar nu de 1h si 20, poate de maxim 30 de minute. Era ceva, nu? Conductorul de tren mi-a spus ca si el ar fi facut la fel, insa “domnii de la birouri coordoneaza traficul”.
In consecinta, in asteptarea locomotivei plecata dupa marfarul care a avut neobrazarea sa se defecteze tocmai pe linia noastra, am decis sa fac …ghiciti…o reclamatie :). Asa ca am mers la casa de bilete, am cerut registrul de reclamatii unde m-am descarcat si in timp ce scriam am intrebat-o pe doamna casier daca stie in ce conditii pot fi despagubit datorita faptului ca trenul are intarziere. (nr-In Gara de Nord-Bucuresti erau mai multe postere cu o directive a Uniunii Europene conform careia daca trenul intarzie intre 60 si 120 de minute, atunci la statia de destinatie ti se restituie 25% din contravaloarea biletului, iar daca trenul intarzie peste 120 de minute, banii restituiti reprezinta 50% din contravaloarea biletului), doamna mi-a spus ca nu stie nimic depsre asta. Eu am insistat …”cum nu stiti?”…atunci dumneaei imi spune:”eu sunt o proasta, domnule!”. Am lasat-o in pace, am terminat de scris si am iesit pe peron, uitandu-ma la trenul nostru care era format din 4 vagoane…si atat…intr-o gara mica…un tren cu un rang atat de mare….jenant, as putea spune!
Dupa ceva timp locomotiva a revenit la trenul nostru si am pornit spre Deva.
Daca ati fi crezut ca povestea se termina aici, ei bine, dragii mei, am o supriza pentru voi! Nu-I asa?
Ajuns in Deva, proaspat cazat la hotel, suna telefonul…la celalalt capat al firului se gasea un reprezentant al Regionalei CFR Calatori Timisoara, care m-a sunat in legatura cu reclamatia pe care o facusem acum 3 ore. De necrezut, nu? Si-a cerut scuze pentru intamplare si a incercat sa imi explice cum a fost totul, dar asta nu m-a convins ca situatia a fost coordonata prost si s-a pierdut foarte mult timp. Tot acel stimat domn, mi-a explicat si cum sta treaba cu despagubirile: pe teritoriul Romaniei, numai daca circuli cu tren international, beneficiezi de acea despagubire, pentru ca in traffic intern s-a obtinut o derogare, datorita calitatii caii ferate.
Asa ca dragilor, daca alegeti sa calatoriti pe un traseu intern, cu un tren international si acesta intarzie dupa ce voi v-ati urcat in tren, aveti dreptul la despagubire. Si nu este mare birocratie sa obtineti banii: ajungeti in statia de destinatie, mergeti la casa de bilete, prezentati biletul, completati un formular si apoi o sa primiti banii in cont sau la posta, cum vreti voi.
Concluziile le trageti voi, asa ca :
SFARSITUL EPISODULUI 2
© BY Daniel S.™ aprilie 2010
Ep.1-“Spaga”
Am ales sa calatoresc cu trenul, la vagonul de dormit, asa ca iata-ma in Gara de Nord, pregatit sa ma imbarc in trenul rapid 13695, numit si “Valahia” un “frumos” expres de noapte, care printre altele avea in compunere vagoane pentru Belgrad. Pana aici nimic deosebit, multi ar spune …asa si? Pei …da, vagoanele care circulau la Belgrad erau vagoane care sunt in general pe trenurile PERSONALE, in timp ce vagoanele care circulau in trafic intern erau de Intercity. Dragut, nu? Functioneaza dupa un mecanism nestiut de nimeni , marketingul societatii noastre de cale ferata, nu-I asa?
Trecand peste aceasta minora observatie , am ajus cu mai putin de 5 minute inainte de plecarea trenului la vagonul cu care urma sa calatoresc (fiind tren de noapte am ales vagonul de dormit), numai ca exista o mica problema pe care urma sa o rezolv in tren, mai précis eu aveam loc la patul de sus si intre noi fie vorba, eu dorm ca un bolovan si imi e cam frica sa dorm sus , ca cine stie, poate pic de acolo si ala sunt.
Am asteptat cuminte sa imi vina partenerul de dormitor, care a aparut chiar inainte sa plece trenul, este vorba despre un tanar liceean de aproximativ 60 de ani, asa ca m-am decis sa vorbesc cu insotitorul de vagon, poate mai are vreun pat liber jos. Si am vorbit…in prima instanta nu a existat nici un loc, dar dupa 5 minute am fost chemat la dumnealui si mi s-a spus , citez: “De la Rosiori se urca cineva, eu o sa il pot convinge sa doarma sus, dar asta numai in cazul in care dumneavoastra ma convingeti pe mine”. De obicei nu imi pica fisa, insa de data asta mi-a picat si atunci am scos 10 ron si i-am dat (a fost o intamplare, caci vroiam sa ii dau 5 ron ), Citez din nou: “cam subtire, dar fie …”.
Acestea fiind spuse, mi-am luat bagajul, am parasit partenerul de pat, si am mers in alt dormitor unde eram singur pana la Rosiori.
Intre timp pleoapele s-au asternut peste ochii mei caprui si intr-un tarziu cand trenul gonea spre Banat m-am trezit , eram singur , ….si trecusem de Rosiori…:)
© BY Daniel S.™ aprilie 2010
Hoinarului ii sade bine cu drumul
Semnat: mult prea fericitul daniels"
Noutate
Concluzia este ca vor aparea pe blog mici povestioare sau reclamatii din care sigur puteti invata ceva nou.
Ce sa va spun despre noul coleg? Este pasionat de trenuri, ii place sa calatoareasca (bineinteles cu trenul) si traieste prin reclamatiile pe care le compune cu mare talent.
marți, 2 martie 2010
Martie
Cand simt un aer usor de primavara (dupa vreme nu s-ar zice ca a venit) ma apuca un dor nebun de modificari. Care e schimbarea cea mai la indemana? Schimbarea jobului!
(explicatie: "cea mai la indemana" nu este acelasi lucru cu "cea mai usor de realizat")
Prin urmare a inceput goana dupa un job nou. Momentan e destul de greu de realizat acest obicecitiv, dar perseverez :)
Si acum: inapoi la munca!
Raspuns (Cum functioneaza stresu?)
vineri, 29 ianuarie 2010
Cum functioneaza stresul?!
"STRES, stresuri, s.n. 1. (Med.) Nume dat oricărui factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului uman o reacție anormală; p. ext. efect nefavorabil produs asupra organismului uman de un factor de mediu. 2. (Geol.) Presiune laterală tangențială care se produce în sinclinale și determină formarea cutelor muntoase. – Din engl., fr. stress.
Sursa: DEX '98"
Cam asta spune DEX-ul, dar oamenii normali nu umbla cu DEX-ul in buzunar si nici nu memoreaza definita unor termeni. Oricum esentialul il stie oricine: este un factor care are o actiune negativa asupra noastra.
Modul lui de manifestare
*nu mai simti senzatia de foame/ ai manca si lemneeste diferit in functie de starea pe care o avem in acel moment, de cat de vulnerabili suntem, de cat de mult ne afecteaza/ se schimba ceva in viata noastra. Problema este ca odata ce a intrat in viata noastra stresul da totul peste cap; nimic nu va mai fi ca inainte; toti au reactii ciudate. E ca un mic Tazmania care ne ravaseste toate sertarasele din zona cenusie.
Despre functionare..........
*simti nevoia sa tacani tot timpul ceva
*razi fara un motiv intemeiat
*poti sa priveste un perete gol mult si bine
*nu te poti concentra
*cresterea randamentului/ scaderea brusca a randamentului
*simti un gol mare inauntru
Dupa cum spune DEX-ul poate produce formarea cutelor muntoase.......hmmm. In viata noastra formeaza adevarati munti pe care cu greu ii putem escalada, dar senzatia cand ai ajuns suuuuussss e greu de definit.
joi, 28 ianuarie 2010
Schimbari?
In fiecare firma sunt urcusuri si coborasuri, momente de plina glorie si momente de respiro pentru angajati.
De cand cu criza majoritatea companiilor au cunoscut senzatiile pe care le traiesti intr-un roller coaster. Dar in ciuda a ce se spune "e crizaaaaaaaaaaaaaaa, nu mai avem bani", situatia nu este chiar atat de neagra, ci mai mult un gri deschis. In cele mai multe firme treaba merge, nu in fiecare luna la parametri maximi, dar la sfarsitul anului balanta e pozitiva (mai ales ca s-au eliminat cresterile de salariu si alte investitii care nu pareau urgente sau necesare).
Si in firma X dupa un coboras (nu foarte abrupt) a venit perioada de boom si cei care se mai aflau inca pe campul de lupta au trebuit sa faca munca a inca ..... oameni. Incetul cu incetul lucrurile au inceput sa se miste ca in perioadele bune, deci se mergea sper bine, cu toate ca in anumite zone nu mai aparusera persoane noi. In acest context mirific s-a descis sa se faca o shimbare: sa se mai aduca un sef .
Marea intrebare este: DE CE?
De ce sa faci schimbari bruste cand lucrurile merg spre bine?
De ce sa mai aduci un sef daca nu s-au mai marit salariile de 2 ani?
De ce trebuie sa-i controlezi suplimentar pe amaratii care oricum muncesc cat pt 3?
De ce mai trebuie inca un sef??????????????
P.S. Il asteptam pe omul care va facea greseala. Acea greseala!
luni, 25 ianuarie 2010
Talentul artistic
Ce inseamna sa fi talentat intr-un anumit domeniu? (in special in arta)
Frustrarile multora dintre noi sunt ca: "am fost un copil talentat" -dpdv artistic- dar cu timpul au disparut... si pasiunea si talentul.
"Cand eram mica imi placea sa desenez" - cred ca asa incep destul de multe povestiri, dar oare cati dintre acesti copii au fost cu adevarati talentati?
Acum ei au crescut si sunt arhitecti, economisti, it-isti, doctori, zugravi, muncitori, ingineri; o parte inca mai deseneaza in timpul lor liber - pentru relaxare sau pur si simplu de plictiseala.
Picasso, Grigorescu, Monet... nu stiu ce pericol ii pastea daca noi toti am fi dat frau liber artistului care sta ascuns in fiecare.
Gata cu povestile.
Acum fiecare trebuie sa se focalizeze pe: planuri de amenajare, rapoarte, planificari, balante, conturi, vopsele, indici de calitate ... sau la ce va pricepeti voi cel mai bine.
Spor la treaba!
vineri, 22 ianuarie 2010
Opera - invataminte
Cum nu am mai scris de mult m-am gandit sa fac un efort si sa apara azi 2 postari.
Deci sa vorbim despre opera.
Pana la aceasta varsta inaintata nu fusesem niciodata la opera si am considerat ca a venit momentul sa fac acest pas important.
Primul lucru a fost sa gasesc un prieten binevoitor, cu program lejer, care ca mearga sa cumpere bilete - o mica paranteza pentru o alta frustrare= casele de bilete de la teatru si opera au programul destul de scurt, astfel ca pentru un muritor de rand ca mine e aproape imposibil sa ajunga. Am ales duminica seara si soarta a facut sa fie balet, nu opera.
Iata ca a avenit si momentul intalnirii cu : "anna karenina" sau cum spune un prieten "anna kare nina?"
Cladirea este spectaculoasa si recomand celor care inca nu i-au calcat pragul sa o faca, macar pentru a vedea cum arata interiorul.
Am reusit sa rezist cu bine celor 3 ore (cu o pauza de 15-20 min), dar este o experienta pe care nu stiu cat de curand o sa o repet.
Tips-uri pt mersul la opera:
*imbracati-va normal - sunt cateva personaje la 70 de ace, dar important este sa va simtiti voi bine
*nu alegeti duminica seara , sambata e mult mai bine - totusi dureaza 3 ore
*in pauza grabiti-va sa ajungeti la bufet pentru ceva de baut, deoarece se face o coada mareeeeeee
*daca stati sus e posibil sa nu vedeti ff bine pe scena, dar puteti admira arhitectura salii pentru relaxare
*daca veniti cu masina sunt sanse mari sa gasiti loc de parcare
*asigurati-va ca stiti povestea dinainte sau cumparati-va ..... pentru ca alfel nu o sa intelegeti mai nimic
*daca va imbracati gros o sa va simtiti ca la sauna
Cam astea sunt invataturile mele despre opera. Daca imi mai aduc aminte ceva de importanta nationala o sa adaug
Vizionare placuta!
Interviuri F2F
EEEEE.... cam greu cu scrisu asta .
Din cauza vremii parca hibernez. Totul pare mult mai greu de realizat, plimbarile sunt scurte sau au fost taiate de tot si singurul lucru care creste e senzatia de foame.
Acum sa revenim la subiectul principal: frustrarile. Cea mai noua: locatia- la un interviu; oare de ce barbatii cu pregatire tehnica simt nevoie sa te intrebe kestii care nu au nici o legatura cu jobul pe care ar trebui sa-l faci tu, dar au legatura cu jobul lor?
Posibil raspuns: pentru ca altceva nu stiau ce sa te intrebe :)
vineri, 8 ianuarie 2010
An nou
Inca din prima zi a anului am stiut ca voi avea suficiente subiecte de discutie.
Primul subiect: un restaurant cu renume din Bucuresti in noaptea dintre ani. Morala este sa nu va lasati pacaliti de bunul renume, deoarece se pare ca pentru evenimente speciale tratamentul aplicat oaspetilor este altul: ignorare (poate pleca mai repede), fara muzica de dans (poate isi comanda mai mult de la bar) si aerisire inexistenta.
Deci la cat mai multe realizari in 2010 :)