aerrrrr si apa

aerrrrr si apa

duminică, 27 februarie 2011

Umilinta- regizor Catalin Apostol


Sambata seara la cinema - doar 2 persoane in sala. Stupoare: oare am gresit sala? Inainte cu 5 minunte de inceperea filmului mai vin 2 persoane. E de bine, cel putin o sa inceapa un film daca au mai venit si altii. Dupa multe reclame incepe....Umilinta. Nu pot spune ca este un film pentru sambata seara (cand de obicei se vizioneaza cele mai soft, de duzina), dar este impresionant prin tristetea pe care o transmite.

Scurta descriere: - sursa: http://www.cinemarx.ro

Dumitru, poreclit "Umilinţă", e anti-eroul satului românesc, un "nebun" care îşi cară în spate o vinovăţie despre sursa căreia nu aflăm decât în a doua parte a filmului. Bărbatul şi-a impus să nu vorbească şi a acceptat că rolul său e să fie victima preferată de ceilalţi săteni, care fac şi pe procurori şi pe judecători şi pe călăi şi îl fac de ocară şi de batjocură mereu, ba îl mai şi bat. Numai că aceşti săteni care îl judecă şi pedepsesc aspru pe Dumitru sunt ei înşişi nişte hoţi, criminali şi habotnici fără scrupule. În faţa gloatei de săteni mereu gata de harţă, "Umilinţă" are un singur aliat, pe copilul Marinică.

Filmul respiră prin toţi porii ironie şi arată satul sub forma unui Purgatoriu cu pretenţii de Rai, dar unde lucrurile merg ca în Iad.

Cătălin Florin Apostol a scris o poveste care să ilustreze viaţa la sat din România aşa cum nu o mai vedem la telefizor, unde ţăranii apar numai la ştirile de la ora cinci pentru crime în familie sau la crâşmă sau la ştirile serioase, despre inundaţii, surpări de teren ori secetă prelungită. Între acest gen de evenimente negative, sătenii nu sunt băgaţi în seamă, iar apa curentă continuă să lipsească, la fel şi canalizarea, asfaltul şi, uneori, curentul electric.

Scenariul filmului "Umilinţă" a fost printre cele şase finaliste în 2007 la Concursul Naţional de Scenarii, competiţie organizată de HBO România şi APFR (organizator al Festivalului Internaţional de Film Transilvania).

Vizionare placuta!

miercuri, 23 februarie 2011

Reactii



Am observat ca uneori niste reactii mai ciudate si care pot fi cu greu explicate. Nu stiu exact cine le dicteaza sau de ce apar.

Iata cateva cu care poate v-ati intalnit:
*dureri de stomac inexplicabile- undeva in subconstient se stie ca o sa urmeze ceva naspa si organismul a incercat sa se protejeze; daca ar fi fost un tren ar fi tras semnalul de alarma
*mersul la cumparaturi cu stomacul gol este o mare greseala; am incercat si am cumparat o gramada de prostii de care chiar nu aveam nevoie
*despre reduceri- exista undeva un dracusor care atunci cand vede un pret taiat si altul sub el sau o eticheta rosie incepe sa urle: cumpara, cumpara, cumpara. Dupa acest principiu am observat ca am cumparat lucruri pe care nu le-am folosit / imbracat/ incaltat niciodata
*o pofta nebuna de cearta ma anunta ca se apropie dna popescu; vreo 2 zile as fi in stare sa gasesc nod in papura si celui mai perfect dintre perfecti
*ai avut o zi prosta, te simti daramat si il vezi cum se lipeste de tine si incepe sa te linga pe mana. Oare cum isi da seama animalutul tau (fie ca e catel sau pisica) ca ai nevoie de o mangaiere?
*un simplu masaj poate sa anihileze si cele la crancene dureri- chiar daca nu se maseaza zona respectiva; oare chiar totul incepe de la stres?
*mi s-a intamplat de cateva ori sa-mi imaginez o anumita situatie si uimitor chiar s-a intamplat- o prietena spune ca subconstientul incearca sa ne protejeze, avertizandu-ne din timp (pentru ca de obicei nu sunt situatii placute)
*oare dupa ce criterii catalogam oamenii- de ce in preajma unora ne simtim atat de relaxati si langa altii devenim arici?
*interactionam nonstop cu oameni cunoscuti sau necunoscuti si totusi cand trebuie sa tinem un discurs/prelegere in fata unui grup, cei mai multi dintre noi, avem trac.

Politetea


Nu pot sa spun ca sunt o persoana care stie pe de rost codul bunelor maniere. Am o prietena care spune mereu: daca ar trai bunicuta acum ...... (si urmeaza diverse situatii mai mult sau mai putin catastrofale).
Ceea ce am observat eu si mi se pare greu de inteles: de ce suntem mai politicosi cu necunoscuti sau cu simpli colegi decat suntem cu cei apropiati. Din pacate obisnuita e boala greu si mi se pare ca uneori nu ii mai privim pe cei de langa noi ca pe cineva fata de care trebuie sa fim atenti. Este suficient faptul ca stiu despre noi ca putem spune "scuza-ma" sau ca stim cand trebuie sa lasam pe cineva sa intre inaintea noastra.
Pentru orgoliul nostru este mai important sa fim bine vazuti din afara.
Poate poza nu este foarte sugestiva pentru politete, dar arata ca exista sensibilitate... chiar langa ....

Miercurea fara cuvinte - despre albastru- mare si cer







Ideea Wordless Wednesday

apartine intre vis si realitate

marți, 22 februarie 2011

Dupa atata frig si ceata...


Dupa atata frig si ceata iata ca nu se arata soarele ci ninge iar, ninge iar. Nu pot spune ca aceasta ninsoare ma bucura. Mie imi place sa ninga doar la munte. Nu vad rostul zapezii in oras, chiar daca pentru cateva ore este frumos sa fie totul alb.
In comparatie cu anul trecut anul aceasta nu a fost atat de bogat in zapada, dar a fost darnic cu frigul.
Prognozele meteo spun ca dupa 10 martie vine primavara. A, pardon altele spun ca dupa 20 martie. Oricum ar fi nu credeam ca anul aceasta o sa mai vad Bucurestiul alb. Mare ghinion.
Partea iernii pe care o urasc cel mai mult este atunci cand se topeste zapada si totul musteste de mocirla. Era interesant cand foloseau in loc de sare pe sosele- ca sa nu alunecam- o solutie minunata, maro, care mirosea a cartofi stricati. Acum e mocirla nemirositoare, dar care lasa ghetele albe.
Spor la saniuta!

luni, 21 februarie 2011

Ce place...

Am zis sa abordez un subiect mai relaxant, asa ca pentru perioada asta in care bantuie gripa.
Despre haine - rochii in special- de departe preferata mea este Nissa. Sunt atat de bine croite si au niste modele..... Pana acum nu mi s-a intamplat sa vad un model despre care sa spun CAHHHH.
La pantofi e un pic mai greu. Nu am gasit o firma care sa ma fascineze. Am ramas placut impresionata de Comart- firma romaneasca. Modele sunt destul si dragute si preturile accesibile- o pereche de ghete la reducere era in jur de 100 ron( piele si interior si exterior). In materie de bocanci Stonecreek-ul mi se pare interesant, dar preturile sunt destul de mari.
Pentru geci sport cei de la killtec dau clasa, dar la fel problema sunt preturile.
Ce ar mai fi... Ciocolata calda- clar Starbucks.
Pentru haine si incaltaminte (blugi, bluze, rochiii, geci, pantofi, ghete, cizme) in general Mini Prixul ii bate pe toti - majoritatea sunt din materiale foarte bune, dar trebuie mare atentie la defecte.
Faduri- aici nu ma prea pricep, dar de la bourjois ce am incercat imi place.
Siteuri de inchiriat apartamente pentru vacanta- preferatul meu este Homelidays; de cate ori am avut nevoie am gasit cazare ok.
Ceaiuri- cei de la Fares conduc detasat- multe sortimente si ceaiuri aparent fara alte prostii.
Complex turistic- Vila Bran- preturi mici (daca rezervi din timp), foarte multe activitati pe care poti sa le faci (inot, fitness, tiroliana, tir cu arcul, pentaque, calarit.........), in fiecare zi au un program stabilit (deci nu ai cum sa te plictisesti), liniste, curatenie, foc de tabara cu vin fiert si muzica live.
Ceainarii- ceianaria Teatrului Act - ceaiul este bun , miroase foarte frumos si mai ales nu se fumeaza.
Uitasem: carti relaxante in limba engleza- Sophie Kinsella; acum citesc ultima carte a ei- Minishopaholic; oare cand o sa mai scoata ceva nou???

joi, 17 februarie 2011

Despre un mare parsiv.......creierul


In ultima vreme am mai aflat cate ceva despre cel care ne guverneaza vietile. Dintr-un documentar am aflat ca suntem in stare sa nu simtim durerea chiar daca in conditii normale s-ar auzi urletele noastre si la 10 km departare: o alpinista a cazut destul de rau de pe o stanca si s-a ales cu o fractura de sold, un genunchi ii explodase si laba piciorului era rupta. In mod normal aceasta persoana ar fi fost in chinuri groaznice, dar instrinctul de conservare a spus ca nu e momentul sa se planga si a reusit sa se tarasca destul de mult pana a reusit sa se salveze- fara sa simta nici cea mai mica durere. In momentul in care au asezat-o pe targa a inceput a simta niste dureri groaznice - creierul se relaxase, stia ca va fi salvata. Probabil de asta se spune ca nu stii niciodata de ce esti in stare cand esti intr-o situatie limita.
Exista si reversul acestei situatii- o piscatura relativ inofensiva poate trezi dureri chinuitoare, deoarece creierul da alarma: ceva s-a schimbat si iti ordona sa reactionezi.
Pe departe cel mai interesant este cazul personelor care nu mai consuma hrana solida de multi ani. Articolul respectiv mi-a dovedit inca o data de ce este in stare domnul de acolo de sus. Acesti oameni se hranesc cu soare (micul dejun consta intr-o expunere de 30 minute la soare) si unii cu apa, sucuri de fructe si eventual cafea; nimic solid. Si asta nu e tot: dupa ce le-au studiat organismul doctorii si-au dat seama ca dupa maxim 2 saptamani (la inceput) cand sunt slabiti , pe urma, treptat, organsmul lor se regenereaza si se simt extraordinar. Ce dovada mai buna ca poate sa faca ce vrea din noi decat aceasta. Cum sa reusesti sa pacalesti setea si foamea????
Unii psihologi sustin ca nu poti sa obtii rezultate pentru stres, depresie, anxietate... prin terapie. In aceste momente creierului ii lipseste ceva - serotonina- si trebuie sa o primeasca (exemplu: este ca si cum ai face terapie cu un diabetic, in loc sa-i injetezi insulina). Altii sunt de parerea ca administrandu-i pastile tratezi efectul si nu cauza.
Deci ce este de facut? Oare il putem pacali in asa fel incat sa fim fericiti chiar si atunci cand ar trebui sa fim tristi?