Miercurea fara cuvinte - despre albastru- mare si cer

Ideea Wordless Wednesday

apartine intre vis si realitate

Dupa atata frig si ceata...

Dupa atata frig si ceata iata ca nu se arata soarele ci ninge iar, ninge iar. Nu pot spune ca aceasta ninsoare ma bucura. Mie imi place sa ninga doar la munte. Nu vad rostul zapezii in oras, chiar daca pentru cateva ore este frumos sa fie totul alb.
In comparatie cu anul trecut anul aceasta nu a fost atat de bogat in zapada, dar a fost darnic cu frigul.
Prognozele meteo spun ca dupa 10 martie vine primavara. A, pardon altele spun ca dupa 20 martie. Oricum ar fi nu credeam ca anul aceasta o sa mai vad Bucurestiul alb. Mare ghinion.
Partea iernii pe care o urasc cel mai mult este atunci cand se topeste zapada si totul musteste de mocirla. Era interesant cand foloseau in loc de sare pe sosele- ca sa nu alunecam- o solutie minunata, maro, care mirosea a cartofi stricati. Acum e mocirla nemirositoare, dar care lasa ghetele albe.
Spor la saniuta!

Ce place...

Am zis sa abordez un subiect mai relaxant, asa ca pentru perioada asta in care bantuie gripa.
Despre haine - rochii in special- de departe preferata mea este Nissa. Sunt atat de bine croite si au niste modele..... Pana acum nu mi s-a intamplat sa vad un model despre care sa spun CAHHHH.
La pantofi e un pic mai greu. Nu am gasit o firma care sa ma fascineze. Am ramas placut impresionata de Comart- firma romaneasca. Modele sunt destul si dragute si preturile accesibile- o pereche de ghete la reducere era in jur de 100 ron( piele si interior si exterior). In materie de bocanci Stonecreek-ul mi se pare interesant, dar preturile sunt destul de mari.
Pentru geci sport cei de la killtec dau clasa, dar la fel problema sunt preturile.
Ce ar mai fi... Ciocolata calda- clar Starbucks.
Pentru haine si incaltaminte (blugi, bluze, rochiii, geci, pantofi, ghete, cizme) in general Mini Prixul ii bate pe toti - majoritatea sunt din materiale foarte bune, dar trebuie mare atentie la defecte.
Faduri- aici nu ma prea pricep, dar de la bourjois ce am incercat imi place.
Siteuri de inchiriat apartamente pentru vacanta- preferatul meu este Homelidays; de cate ori am avut nevoie am gasit cazare ok.
Ceaiuri- cei de la Fares conduc detasat- multe sortimente si ceaiuri aparent fara alte prostii.
Complex turistic- Vila Bran- preturi mici (daca rezervi din timp), foarte multe activitati pe care poti sa le faci (inot, fitness, tiroliana, tir cu arcul, pentaque, calarit.........), in fiecare zi au un program stabilit (deci nu ai cum sa te plictisesti), liniste, curatenie, foc de tabara cu vin fiert si muzica live.
Ceainarii- ceianaria Teatrului Act - ceaiul este bun , miroase foarte frumos si mai ales nu se fumeaza.
Uitasem: carti relaxante in limba engleza- Sophie Kinsella; acum citesc ultima carte a ei- Minishopaholic; oare cand o sa mai scoata ceva nou???

Despre un mare parsiv.......creierul

In ultima vreme am mai aflat cate ceva despre cel care ne guverneaza vietile. Dintr-un documentar am aflat ca suntem in stare sa nu simtim durerea chiar daca in conditii normale s-ar auzi urletele noastre si la 10 km departare: o alpinista a cazut destul de rau de pe o stanca si s-a ales cu o fractura de sold, un genunchi ii explodase si laba piciorului era rupta. In mod normal aceasta persoana ar fi fost in chinuri groaznice, dar instrinctul de conservare a spus ca nu e momentul sa se planga si a reusit sa se tarasca destul de mult pana a reusit sa se salveze- fara sa simta nici cea mai mica durere. In momentul in care au asezat-o pe targa a inceput a simta niste dureri groaznice - creierul se relaxase, stia ca va fi salvata. Probabil de asta se spune ca nu stii niciodata de ce esti in stare cand esti intr-o situatie limita.
Exista si reversul acestei situatii- o piscatura relativ inofensiva poate trezi dureri chinuitoare, deoarece creierul da alarma: ceva s-a schimbat si iti ordona sa reactionezi.
Pe departe cel mai interesant este cazul personelor care nu mai consuma hrana solida de multi ani. Articolul respectiv mi-a dovedit inca o data de ce este in stare domnul de acolo de sus. Acesti oameni se hranesc cu soare (micul dejun consta intr-o expunere de 30 minute la soare) si unii cu apa, sucuri de fructe si eventual cafea; nimic solid. Si asta nu e tot: dupa ce le-au studiat organismul doctorii si-au dat seama ca dupa maxim 2 saptamani (la inceput) cand sunt slabiti , pe urma, treptat, organsmul lor se regenereaza si se simt extraordinar. Ce dovada mai buna ca poate sa faca ce vrea din noi decat aceasta. Cum sa reusesti sa pacalesti setea si foamea????
Unii psihologi sustin ca nu poti sa obtii rezultate pentru stres, depresie, anxietate... prin terapie. In aceste momente creierului ii lipseste ceva - serotonina- si trebuie sa o primeasca (exemplu: este ca si cum ai face terapie cu un diabetic, in loc sa-i injetezi insulina). Altii sunt de parerea ca administrandu-i pastile tratezi efectul si nu cauza.
Deci ce este de facut? Oare il putem pacali in asa fel incat sa fim fericiti chiar si atunci cand ar trebui sa fim tristi?

Ultima oprire - Insula Capri

Primul gand care mi-a venit in minte cand am ajuns in port: oare am murit si am ajuns in rai?
Calatoria cu vaporul nu a fost foarte placuta- cand intra soarele in nori dardaiam de frig, plus ca am avut- un pic -rau de mare. Cei din napoli nu sunt foarte bine organizati in port- nu prea intelegi de unde sa iei bilete. Noi am vrut dus-intors si a stabilit cel de acolo sa ne intoarce pe la ora 2 (plecare de pe insula)- adik sa avem la dispozitie doar vreo 3 ore de plimbare; din fericire am vazut din timp si am cerut intoarece la 5. Recomandarea este sa nu va luati bilete dus-intors, deoarece in Capri sunt mult mai bine organizati si sunt multe curse. Pentru 2 persoane dus-intors am platit in jur de 60 euro - sunt si curse mai ieftine, dar dureaza calatoria mai mult.
Din ce citisem ma asteptam la mega fite- dar majoritatea oamenilor au fost ok, magazinele la fel, la restaurante..- am vazut cateva care isi doreau doar musafiri smecheri. Mi-au placut taxiurile decapotabile :)

Cei care au bagaje, nu trebuie sa le care pana in centru (este mai sus decat portul) pentru ca exista funicularul- folosit si de cei care nu vor sa faca un pic de miscare.
Din Capri exista autobuz si pentru Anacapri- orasul mai mic de pe insula.

Ma uit la poze si oftez..... norocosi mai sunt italienii astia:)

Coasta Amalfi

Nu stii inca cum arata raiul? Iti recomand sa mergi pana la Sorrento si de acolo sa iei autobuzul spre coasta Amalfi: Positano, Amalfi, Ravello.
Deoarece drumul este destul de lung din Napoli - in jur de 5 ore- dus-intors- am apucat sa vizitam doar Amalfi.
Stradute inguste, case sculptate in stanci, multe fructe, oameni linistiti, magazine cu lucruri.....parca iti vine sa cumperi tot- piele, coral, portelan pictat, limoncella si o mare incredibil de albastra- cam asa e o bucatica din rai.
M-am chinuit sa prind in poze (din autobuz) - vezi poza din stanga- micul arhipelag Gali din apropiere de Positano, despre care s-a afirmat ca ar fi fost locul de bastina al sirenelor din Odiseea lui Homer....ii
Deci ce va puteti dori mai mult?.....

Primele vizite: Ercolano, Vezuviu, Pompei

Dimineata la gara Garibaldi- stiam ca trebuie sa ajungem la Ercolano pentru ca de acolo puteam sa mergem la Vezuviu. Am aflat ca Circumvezuviana este ceea ce ne trebuie noua (seamana cu metroul dar merge pe deasupra). Am fost impresionata cand am primit foaia cu orarul - stii exact la ce ora ajunge in fiecare statie. Cele care pleaca la anumite ore sunt "directe" - adica nu opresc in toate statiile, ci doar in cele mai importante si atunci ajungi mult mai repede.
Prima oprire Ercolano - am oprit acolo pentru a merge la Vezuviu- nu stiam incotro sa ne indeptam de la gara asa ca am urmat multimea si am ajuns la Herculaneum ( asemanator cu Pompeiul, dar a fost descoperit mult mai tarziu). De cate ori pomenesc Herculaneum simt miros de levantica (el te intampina la intrare).

Dupa ce am parasit ruinele de la Herculaneum era un pic dezorientati, deoarece vedeam Vezuviul impunator, dar nu stiam cum se poate ajunge la el. Auzisem ceva de taxi, dar eram ingrozita de tarife. Intr-adevar cu taxiul se ajunge, dar sunt taxiuri gen dubita (cred ca in jur de 10 locuri) si costa 10euro/persoana. Pentru grupuri este redus si tariful de intare de la Vezuviu -4.5 euro in loc de 6.5. Drumul este destul de lung (20-30 minute). Cand am ajuns taximetristul ne-a dat intalnire peste vreo ora jumatate pentru plecare - timpul este relativ suficient, dar daca urci foarte incet nu o sa mai fie ok :)

Urmatorea oprire cu crucumvezuviana- Pompei- nu pot sa inteleg cum de au fost romanii atat de destepti- nu mi-a venit sa cred cum arata un oras in acea vreme. Cu Pompei asociez mirosul de pin :)

A fost o zi ff plina si destul de obositoare.
Este de mare ajutor faptul ca la vizitare tuturor obiectivelor primesti: harti, pliante si alte materiale care te ajuta sa afli cat mai multe lucruri si sa te descurci usor.