Despre un mare parsiv.......creierul

In ultima vreme am mai aflat cate ceva despre cel care ne guverneaza vietile. Dintr-un documentar am aflat ca suntem in stare sa nu simtim durerea chiar daca in conditii normale s-ar auzi urletele noastre si la 10 km departare: o alpinista a cazut destul de rau de pe o stanca si s-a ales cu o fractura de sold, un genunchi ii explodase si laba piciorului era rupta. In mod normal aceasta persoana ar fi fost in chinuri groaznice, dar instrinctul de conservare a spus ca nu e momentul sa se planga si a reusit sa se tarasca destul de mult pana a reusit sa se salveze- fara sa simta nici cea mai mica durere. In momentul in care au asezat-o pe targa a inceput a simta niste dureri groaznice - creierul se relaxase, stia ca va fi salvata. Probabil de asta se spune ca nu stii niciodata de ce esti in stare cand esti intr-o situatie limita.
Exista si reversul acestei situatii- o piscatura relativ inofensiva poate trezi dureri chinuitoare, deoarece creierul da alarma: ceva s-a schimbat si iti ordona sa reactionezi.
Pe departe cel mai interesant este cazul personelor care nu mai consuma hrana solida de multi ani. Articolul respectiv mi-a dovedit inca o data de ce este in stare domnul de acolo de sus. Acesti oameni se hranesc cu soare (micul dejun consta intr-o expunere de 30 minute la soare) si unii cu apa, sucuri de fructe si eventual cafea; nimic solid. Si asta nu e tot: dupa ce le-au studiat organismul doctorii si-au dat seama ca dupa maxim 2 saptamani (la inceput) cand sunt slabiti , pe urma, treptat, organsmul lor se regenereaza si se simt extraordinar. Ce dovada mai buna ca poate sa faca ce vrea din noi decat aceasta. Cum sa reusesti sa pacalesti setea si foamea????
Unii psihologi sustin ca nu poti sa obtii rezultate pentru stres, depresie, anxietate... prin terapie. In aceste momente creierului ii lipseste ceva - serotonina- si trebuie sa o primeasca (exemplu: este ca si cum ai face terapie cu un diabetic, in loc sa-i injetezi insulina). Altii sunt de parerea ca administrandu-i pastile tratezi efectul si nu cauza.
Deci ce este de facut? Oare il putem pacali in asa fel incat sa fim fericiti chiar si atunci cand ar trebui sa fim tristi?