De cînd ştie lumea-ntreagă
Că-mi eşti dragă,
Tu tot plîngi şi plîngi mereu,
Ş-al tău plîns să plec îmi zice,
Şi ferice
Să te duc unde ştie eu.
Să te duc acolo unde
Nu pătrunde
Nici un glas de pe pămînt,
Să trăim în fericire
Şi-n iubire
Dulce trai sub cerul sfînt.
Haide, tu vei fi Ileana
Cosinzeana,
Mîndra zînă din poveşti,
Şi eu, Făt-Frumos. Fecioară,
Haide, zboară,
Haide, dacă mă iubeşti.
adorabila poezie...
RăspundețiȘtergereversurile au acea tandrete platonica care te face sa-ti doresti sa te indragostesti...si nu doar pentru ca este primavara :)
nu prea am citit Vlahuta...dar mi-a placut mult postarea ta si fotografia este extrem de inspirata :)
Sophie...esti o romantica :)
pandhora: of ce face primavara din om; de fapt postarea este despre doru' de duca :)
RăspundețiȘtergereOh da.. si cat dor se poate aduna. Cred ca nu-i voi gasi vreodata unitate de masura. Sa-ti fie zborul lin!
RăspundețiȘtergereofz: daca nu se incalzeste ma mut in tarile calde pana la vara :); poate mai gasesc vreun card sa ma calauzeasca
RăspundețiȘtergere